Despre dragoste, Jude Law, cani si decalcomanie in zilele noastre

Desi Breaking and Entering e un film din 2006, eu pana azi nu l-am vazut. Ceea ce ma face iar sa rad si mi dau seama ca nimic nu este intamplator pe lumea asta. (sper ca e clar ca luna asta il iubesc pe Jude Law)

d(-.-)b

Ultimele zile au fost palpitante. Am sters o buna perioada din viata mea cu un burete din ala din sarma. Am racait cu putere pana din mainile mele a curs sange, unghiile date cu oja grena s-au tocit, rimelul s-a scurs pe fatza odata cu transpiratia datorata efortului depus.

Am frecat cu buretele ala de sarma cat am putut de tare, sa nu mai raman nicio urma din ce a fost acolo.

Stiti cum se numeste procedeul prin care se imprima un desen pe o cana ca si cand ar fi fost facut o data cu cana?! Decalcomanie!! Un procedeu important! Sa tineti minte! Pe mine aproape m-a costat un job =))

Ei bine..viata mea e un set de cani nebrandate. Oamenii vin si pleaca, se imprima in functie de perioade pe una dintre cani. Avem cani pentru femei si cani pentru barbati. Sunt femei a caror cana dureaza ani de zile, a caror relatie cu mine a ajutat la formarea mea, evolutia mea. Canile pe care acele femei si-au pus amprenta sunt bine puse, in loc secret.

Apoi sunt cani pentru barbati. Canile pentru amici sunt mai micutze asa, de cafea. Cu tortitza. Canile pentru barbatii pe care i-am iubit (stati cuminti ca nu facem de-un set!) sunt niste cani speciale. Mai mari. De 350 de grame, cu gura larga, cum e cana mea de la Disney cu magarul Eeyore!

Sa vedeti cum am ajuns de la Jude Law la cani! Ca nu sunt nebuna:) Dar imi plac povestile..si metaforele. Ca lui Jude Law.

Fiecare barbat e un desen anume, pe unele cani, unii si-au pus amprenta prin procedee tehnologice care au permis ca in cursul anului "amprenta" sa dispara. S-a mai decolorat, s-a mai tocit, s-a mai ciobit cana..

In schimb exista barbati a caror amprenta a fost pusa pe cana prin decalcomanie..

Daca viata mea, eu sa zicem sunt cana si el e sigla, imaginati-va ca pentru a fi noi doi UNA, cana+desenul sunt bagate intr-un cuptor, la o temperatura uriasa. Si sigla se topeste si devine una cu cana.

Asa un astfel de barbat am incercat eu sa scot azi de pe cana mea, azi noapte, nu azi. Cu un burete mic de sarma, apoi cu o perie de sarma. Am frecat cana ore in sir si ..degeaba. Odata ars in cana mea, este acolo. Nu sunt multe cani "personalizate" asa.

Insa pe asta o sa o sparg. Pentru ca degeaba frec cu buretelul, nu va disparea de acolo niciodata.

Sunt cani pe care mai bine le dam de pereti. Si sunt cani pe care le asezam frumos pe primul raft. Si ne mandrim cu ele. Sunt si cani cu fete si cani cu baieti:) Si de ceai, de cafea..

Si sunt cani pe care la un moment dat trebuie sa le scapi din mana si sa zici UPS! cu o fetisoara vinovata si cu gestul ala cu mana asa la guritza.

Eu nu zic ups! si nici nu duc mana la gura. Eu sunt genul care ia cana de pe raft, vede zidul de beton din fatza si da, da tare cu ura. Si mai zice si un "futu-i", hai sa o lasam mai moale cu atata domnishorie si delicatete.

Peste o vreme o sa ma duc si o sa strang cioburile, o sa ma uit bine sa vad ca nu s-a spart de tot sigla. O sa cumpar un lipici scump, o sa lipesc cu meticulozitate fiecare ciobulet, o sa ma uit la cana mea stirba, o sa o mangai cu drag...si apoi o sa o pun intr-o cutie de carton si o sa o ascund undeva!

Pentru ca asa sunt eu. Si buna, si rea. Poate ca sunt cani pe care ar trebui sa trec cu buldozerul, dar eu mai bine o fac zob, o lipesc si o ascund pe a mea.

Sa stiti ca a fost o cana atat de frumoasa candva..Dar a fost o cana din care am baut fara sa stiu ca in spatele unui lichid parfumat se ascundea o otrava..una cu efect intarziat. Asa..cam de 1 an jumate.

Aveti grija de canile voastre.